Complicat
Se mai intampla din cand in cand sa uiti cat de frumoasa poate fi viatza…uiti pentru ca te fac altii sa o uiti.Sa uiti ca ai o viata,a ta,pe care numai tu o poti trai,in care numai tu poti decide.
Au trecut zile,au trecut…dar parca simt ca nu mai suport.Stiu ca sunt in ultimul an de liceu,si mai stiu ca Bacul v-a fi doar un examen mai prelungit,de care desigur ca voi trece.De aceea nu ma stresez.Dar e prima data in viatza mea in care vad ca propria-mi mama parca ma distruge inceptul cu incetul.Zi de zi gaseste la mine numai defecte,si cauta mereu motive de cearta.Iar daca acestea,desigur nu sunt datorita firii mele calme si care lasa tot de la ea,buna mea mama ma acuza pentru motive inexistente.M-am saturat!eu nu pot sa suport!
Ea nu stie multe despre mine,desi sunt fiica ei.Ajung sa cred ca e lafel ca cea mai ayurea persoana pe care am cunoscut-o in viata mea si nu vreau asta!Ajung sa cred ca ma vede cum vrea ea si ca vrea sa fiu cum vrea ea nu cum sunt eu!
Dintr-o data ma vrea invers decat am fost pana acum.Nu o mai recunosc si imi vine sa plec…sa-mi iau campii si sa plec undeva departe de ea si sa stiu ca vin peste o perioada spunandu-i ca am putut si singura.Pentru ca practic pot si fara ea.Pot sa ma descurc si singura.Pot sa iau decizi si singura!Iar daca ma voi arde va fi pe pielea mea,pentru ca e viata mea nu a ei!
Nu mai pot nici macar sa-mi savurez cafeaua dimineata si sa-mi fumez prima tigara,ceea ce ador in viata mea cel mai mult…nu ami pot sa fac nimik decat sa ma simt vinovata.Exagereaza prea tare!Nu mai am libertate!Si asta ma face sa ma simt ca intr-o camasha de fortza gadilandu-ma cu o pana…ma sufoc!
Nu pot sa mai fac nimik,dar chiar nimik.Oricum….nu o voi lasa sa-mi schimbe viata si nu ma voi schimba decat daca eu voi vrea…e viata mea si numai eu pot sa fac ceva pentru mine.Incerc sa-mi pastrez calmul si sa nu o bag in seama,incerc sa cred ca toate astea vor trece,iar eu voi trece peste cu bine…sunt si lucruri mai grele de facut.
Si m-am mutat,am vazut cum e,am stat si fara mama….a fost fain..a fost o experienta care mi-a prins bine,si doar asa m-am convins pe mine dar si pe altii ca intr-adevar nu depind de nimeni…cand te simti liber e un sentiment tare ciudat dar,e altfel…ne dorim toata viatza sa fim liberi si cand ajungem liberi ne dorim ca totul sa fie de-a gata ca atunci cand cineva ne facea totul de-a gata,ne dorim cat suntem mici sa fim mari fara a realiza ca atunci cand vom avea o varsta ne va fi atat de dor de vremurile de demult si de copilarie…e asha ciudat,mi-ash fi dorit sa traiesc cu adevarat tot ce am simtit,tot ce n-am uitat…
