Timp…

Cel mai des cand ne vine notiunea de timp in minte,pornim de la unele amintiri,simtiri si intamplari ce au fost o data.Dupa care ne iese pe gura fraza aia”Cat de repede trece timpul…”.Timpul nu trece repede…trece cum vrea el.Si poate de fiecare data cand avem ocazia ne dorim sa-l dam inapoi,desi nu putini oameni spun ca nu traim in trecut,dar tot ce avem si ce suntem e datorita timpului ce a trecut si ce a lasat in noi semne ale cutitelor pline de evenimente frumoase sau mai putin frumoase.

Oare avem timp in viatza asta sa ne dorim,sa speram?Presupun ca da…macar atat putem sa facem daca macar un sfert din tot ce ne dorim devine realizabil cu timpul,insa nu mereu atunci cand ne dorim incat ne vibreaza inima.

Timpul ne transforma,ne transforma in mici monstri care se hranesc cu viata.Timpul e combustibilul vietii,chiar daca de multe ori nu ne ajunge sau nici macar nu-l simtim.

Dar cum ramane cu ceea ce incepem?Cu ceea ce incepem si nu terminam…repetam aceleasi greseli zi de zi si mereu spunem “de data asta o sa fie altfel”.Cum putem sa incepem ceva si sa nu terminam?Mai devreme sau mai tarziu tot acolo ne intoarcem…dar timpul trece si noi punem pauza intre clipe ce ne schimba.Cum ne putem indragosti de o persoana si sa ii aratam doar un inceput din ce simtim dupa care sa ne continuam cursul zilnic al intamplarilor,pana cand persoana aceeea ne uita?Revenim dupa o eternitate si ne asteptam sa gasim ceea ce am lasat…sa continuam povestea pe care am inceput-o…dar timpul a trecut,si a schimbat prea multe … si acum trece,intr-o clepsidra,intr-un cadran de ceas,intr-un birou,intr-un tramvai,intr-o masina,intr-o cana cu apa,pe un penson,in pamant…

Cum se simte timpul?Cum il auzim?cum il privim?Cum il creem?Cum il privim?Cum miroase?Poti sa-mi spui…?

~ prin madootza pe octombrie 4, 2010.